CE ESTE ANXIETATEA

Anxietatea este un sentiment de neliniște, cum ar fi grija sau frica, care poate fi ușoară sau severă. Astăzi, din ce în ce mai multe persoane suferă de anxietate, fără a știi însă și fără a cunoaște prea multe despre ea. De aceea, îți propunem un articol detaliat despre tot ceea ce înseamnă anxietatea, cu toate simptomele ei și cu toate cauzele.

AnxietateToată lumea are sentimente de anxietate, la un moment dat în viață. Spre exemplu, te-ai putea simți îngrijorat și anxios cu privire la o ședință, un examen sau un test medical sau la un interviu de angajare. În zilele noastre, starea de anxietate poate fi perfect normală.

Totuși, unii oameni consideră că grijile lor sunt greu de controlat. Sentimentele lor de anxietate sunt constante și le pot afecta, adesea, viața de zi cu zi.

Definiție: ce este anxietatea?

Anxietatea este o emoție fundamentală, pe care o întâlnim la oamenii din toate culturile. Prin anxietate se înțelege o stare accentuată de neliniște, în care așteptăm să se întâmple ceva rău sau simțim că nu ne mai aflăm în siguranță.

Anxietatea nu este același lucru ca și frica, care este un răspuns la o amenințare imediată reală sau percepută. Anxietatea poate fi tradusă ca fiind așteptarea unei amenințări viitoare. Anxietatea este un sentiment de neliniște și îngrijorare, de obicei, generalizată și nefocalizată ca o reacție exagerată la o situație în care este numai în mod subiectiv văzută ca o amenințare. Ea este însoțită, adesea, de tensiune musculară, neliniște, oboseală și probleme de concentrare.. Anxietatea excesivă reprezintă o problemă foarte frecvent întâlnită în viața de zi cu zi. Aproximativ 25% din populație suferă de anxietate care ar necesita tratament într-o anumita perioadă a vieții lor, iar alți 25% au forme de anxietate mai puțin severe. Anxietate poate fi adecvată, numai atunci, experimentând-o în mod regulat, individul poate suferi de o tulburare de anxietate. Tulburările de anxietate includ anxietatea generalizată, fobia socială, fobiile specifice (fobia de insecte, de spații deschise sau închise), atacul de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă sau stresul post-traumatic. Studiile realizate atât pe adolescenți cât pe adulți arată că prevalența tulburărilor de anxietate de-a lungul vieții este de aproximativ 30%. Evoluția tulburărilor de anxietate este cronică, iar în lipsa unui tratament corespunzător persoanele suferă costuri majore pe termen lung, precum: risc crescut pentru boli somatice și comorbiditate ridicată cu alte probleme de sănătate mentală (depresie, abuz de alcool sau alte substanțe), rată crescută de dizabilitate, eșec academic, șomaj sau performanță scăzută la locul de muncă.

Există diferite tipuri de tulburări anxioase

Anxietate generalizată. Anxietatea generalizată se referă la îngrijorări excesive şi incontrolabile privind evenimente de viată cotidiene, chiar dacă nu există sau există doar puţine motive pentru îngrijorare. Aceasta apare la 5-9% din populaţie, iar incidenţa este de două ori mai mare la femei decât la bărbaţi. Anxietatea generalizată debutează, de regulă, în adolescenţă sau la începutul vârstei adulte. Centrul anxietății poate fi reprezentat de prieteni, familie, sănătate, muncă, bani sau ratarea unei întâlniri importante. Specialiștii susțin că se poate vorbi despre anxietate generalizată dacă grija exagerată este prezentă în aproape fiecare zi, timp de 6 luni, și dacă persoana are dificultăți în controlarea anxietății. Dacă, pe lângă toate acestea, persoana respectivă mai are și următoarele simptome(irascibilitate și iritabilitate ușoară, senzație permanentă de oboseală, episoade de insomnie constante și probleme de concentrare), lucrurile sunt cât se poate de clare.

Unor astfel de persoane le este extrem de greu să se concentreze la locul de muncă sau acasă și, de asemenea, le este imposibil să se bucure de ceea ce au. Motivul?

În primul rând, sunt incapabili, majoritatea, să-și controleze gândurile negre și grijile permanente. Iar o astfel de gândire, nu te poate lăsa să trăiești și să te bucuri de ceea ce ți se întâmplă zilnic. În al doilea rând, aceste persoane nu se pot relaxa, având mari probleme în ceea ce privește somnul și petrecerea timpului liber. În al treilea rând, aceste persoane sunt mereu cu ”drobul de are deasupra capului”.

Fobia socială. Fobia socială este o tulburare de anxietate care afectează viața persoanei pe plan social, profesional și personal. O persoană cu anxietate socială va suporta cu greu situații în care anticipează că va fi evaluat, chiar în viața de zi cu zi. În consecință, pentru a evita emoțiile intens negative pe care le resimte în situații sociale, va evita pe cât posibil și va găsi justificări pentru neimplicarea sa în diverse activități.

Oamenilor caracterizați prin fobie socială le este frică să facă ceva ce i-ar putea umili în fața altor persoane. Spre exemplu, aceste persoane au o teamă imensă de a vorbi în public sau în orice situație socială, inclusiv la petreceri sau la locul de muncă. Tot aceste persoane au tendința de a se izola și de a se simți singuri, iar aceste sentimente nu fac decât să ducă la izolare, în marea majoritate a cazurilor.

Fobie specifică. Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, fobiile specifice se referă la teama de ființe vii (câini, șerpi, păianjeni), teama de fenomene naturale (fulger, apă, înălțimi), teama de sânge, injecții sau de vătămare corporală, teama de situații (călătoria cu avionul, teama de a lua liftul) și la teama de sufocare. O astfel de persoană care are o fobie specifică are în permanență o frică inexplicabilă de anumite obiecte, animale sau situații. În cazul adulților, fobiile specifice sunt conștientizate, însă teama nu dispare. Cu toate acestea, ei fac orice ca să evite sau să scape din situațiile neplăcute în care ar interacționa cu aspectul care le dă această teamă. Din păcate și această fobie specifică poate afecta viața persoanei respectivă, tocmai prin evitarea expunerii în anumite situații sau locații.

Tulburările de panică. Din start trebuie specificat faptul că tulburarea de panică nu este același lucru cu atacul de panică. Atacurile de panică sunt destul de comune în rândul oamenilor, comparativ cu tulburările de panică, care sunt mai rar întâlnite. Atacurile de panică pot să nu fie legate de o situație anume, ci pot apărea spontan. În cazul tulburărilor de panică, persoana primește acest diagnostic numai după ce a experimentat cel puțin patru atacuri de panică, în decursul unei luni de zile, pe o perioadă mai îndelungată de timp. Tulburarea de panică poate să fie diagnosticată dacă atacurile de panică sunt frecvente și există și o frică intensă și persistentă de apariția unui alt atac de panică. Ele debutează, de regulă, după vârsta de 20 de ani și pot dura câteva minute sau câteva zeci de minute, dar, în principiu, ele  ating intensitatea maximă în primele 10 minute.

Tulburarea compulsiv-obsesivă. Tulburarea compulsiv-obsesivă este un tip de afecțiune care cauzează gânduri nedorite, în mod repetat. Pentru a scăpa de aceste gânduri, o persoană repetă anumite gesturi la nesfârșit. Spre exemplu, o persoană s-ar putea teme că orice lucru atinge este infestat cu bacterii și, din aceasta cauză, se va spăla pe mâini de foarte multe ori. Tulburarea obsesiv-compulsivă este o boală cronică, cu o evoluție pe termen lung, care poate acapara viața celui afectat. De obicei, acești oameni sunt conștienți de iraționalitatea și natura excesivă a comportamentelor sau a gândurilor lor. Deocamdată nu se cunoaște cauza exactă a acestei tulburări, însă există numeroase supoziții. Spre exemplu, unele cercetări sugerează ca poate fi vorba de o problemă cu modul în care o parte a creierului trimite informații către o altă parte. Lipsa serotoninei poate fi un alt motiv. Unii experți consideră că o problema legată de infecții, precum amigdalita streptococică sau scarlatina poate declanșa tulburarea sau, în cazul copiilor, o poate înrăutăți.

Tulburare de stres post-traumatic. Tulburarea de stres post-traumatica se poate dezvolta după un eveniment traumatic care amenință siguranța persoanei afectate sau îi dă sentimentul de neajutorare. Cele mai multe cazuri în care s-a pus diagnosticul de tulburare post-traumatică au fost întâlnite în rândul soldaților de război. Însă, regula nu este valabilă numai în cazul lor, orice experiență de viață traumatică putând declanșa emoții imprevizibile și incontrolabile. De asemenea, o astfel de afecțiune îi poate afecta și pe cei care au fost martori la diverse catastrofe și care au ajutat la scoaterea victimelor sau la salvarea lor. Pot fi afectași inclusiv cei care sunt oarecum obișnuiți cu astfel de tragedii, precum personalul medical de urgență, militarii sau pompierii. Și nu în ultimul rând, tulburarea poate pune stăpânire inclusiv pe prietenii sau pe membrii familiilor afectate de traumă. În general, reacțiile de suferință, șoc și furie sunt normale după evenimente traumatice. Însă persoanele cu tulburare de stres post-traumatic manifestă reacții severe, prelungite și intruzive, care afectează în mod dramatic viața lor de zi cu zi. Acestea pot să includă gânduri sau imagini intruzive despre situația traumatizantă, care sunt la fel de, sau chiar și mai stresante decât evenimentul original. De obicei oamenii încep să evite situațiile sau evenimentele care le reamintesc de trauma, inclusiv locuri și situații similare.

În marea majoritate a cazurilor, simptomele se dezvoltă în orele sau zilele care urmează evenimentului traumatic, dar uneori pot necesita săptămâni, unii sau chiar ani înainte de a apărea. Simptomele tulburării de stres post-traumatic pot apărea brusc, gradat sau intermitent, în timp. Uneori simptomele par să apară fără niciun factor declanșator sau alteori sunt declanșate de ceva care reamintește individului evenimentul traumatic original, cum ar fi un zgomot, o imagine, unele cuvinte sau un miros.