ANXIETATEA GENERALIZATĂ, SUBIECT TABU DOAR PENTRU IGNORANȚI

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

Sst, vorbim de anxietate! Doar așa, să nu ne audă nimeni, că nu vrem să fim catalogați nebuni! Da, se știe peste tot, anxietatea se tratează la psihiatru! Se tratează cu pastile și, să o spunem drept, cine poate să îți dea rețetă decât medicul specialist. Ei, bine, da, vorbim de psihiatru. Și, ce facem, ajungem la medicul psihiatru, păi ce, suntem nebuni! Nu, nici vorbă, nici nu mai spunem, doar ne prefacem că am fi interesați de subiect! Așa, pe departe, să nu își dea nimeni seama! Mai căutăm ceva pe internet, mai citim una alta de pe forum, mai ciulim urechile în stânga și în dreapta! Și dacă am putea, am rosti în șoaptă cuvintele. Sst, vorbim de anxietate!

 

De la definiție la percepție

Marea problemă pleacă de la modalitatea în care privim această temă. Haideți să începem cu începutul, cu banala definiție! Of, deja au început durerile de cap. Sunt atâtea definiții încât te întrebi ce or fi avut oamenii aceștia, de nu s-au înțeles între ei să folosească toți aceleași cuvinte! Ce, se supăra cineva dacă era o carte pentru toți? Mai ales că ei sunt cei care împart lumea în pacienți și restul! Bine, bine, fără ironii, înțelegem, nu suntem la matematică, acolo doi plus trei fac cinci peste tot, dar aici avem interpretări, abordări, școli diferite, filosofii și tot așa, încât specialiștii nu s-au pus de comun acord să folosească o definiție standard.

Totuși, să mergem la manual, unul dintre ele,  tulburările de anxietate așa cum sunt descrise în DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale) cuprind: anxietatea de separare; mutismul selectiv; fobia specifică (de zbor, înălțime, animale, apă, sânge, ace etc.); anxietatea sau fobia socială; tulburarea de panică; agorafobia; tulburarea de anxietate generalizată sau anxietatea generalizată; tulburarea de anxietate indusă de o substanță/medicație; tulburarea de anxietate datorată unei alte condiții medicale; tulburarea de anxietate cu altă specificație și tulburarea de anxietate fără altă specificație. Multe, multe, nici nu știați că puteți suferi de atâtea, să le zicem tulburări.

Bine ar fi să nici nu ne întâlnim cu ele. Să rămână în manuale și în cărți! Ei na, dacă suntem optimiști nu înseamnă că suntem și nepăsători. Așa este, doar dacă suntem informați putem să prevenim ! Ca să folosim și șabloane! Că  tot se spune atât de des întru-un sistem medical mai bolnav decât pacienții (alt șablon) că este mai bine să previi decât să tratezi.

Tot timpul am avut părerea ca sloganul acesta este spus să-l facă vinovat pe pacient că nu a avut grijă de el când era sănătos, de parcă, săracul ar fi dorit să se îmbolnăvească. Și ca să nu mai discutăm neavizați, revenim tangențial la literatura de specialitate, și continuăm cu anxietatea. Totul se reduce simplificat, la capacitatea noastră de a reacționa pe fondul mai multor probleme, a unor stări interioare și în anumite condiții de îngrijorare. Ceea ce, din punctul meu de vedere, este oarecum firesc, face parte din cotidian, din condiția umană. O fostă colegă, medic veterinar, mi-a spus că și animalele pot suferi de anxietate.

Așadar, nu trebuie să avem o percepție greșită și să nu vorbim despre problemele noastre. Și mai este și gratis, nu ca la cabinet unde plătești cum deschizi ușa. Of, nu trageți concluzii greșite, spun și cred cu tărie ce spun, nu trebuie să ne fie teamă să discutăm despre anxietate și anxietatea generalizată și mai mult, atunci când simțim că este cazul, atunci să mergem la medicul specialist, indiferent de orice prejudecată a celor din jur. Ați văzut că v-ați înșelat cu primele concluzii după ce ați cititi prima parte a materialului, opinia mea personală este una singură, apelați la medici!

 Iar specialiștii ar fi bine să fie mult mai interesați de pacienți decât de banii pacienților! Este a doua opinie formulată, dar le pun pe amândouă pe aceeași treaptă. Într-o societate consumatoare de orice și cu numeroase activități făcute în mare viteză, într-o societate  în care timpul ne dă senzația că ne lipsește mereu, sănătatea mintală nu mai este un tabu. Fiecare dintre noi are însă propria modalitate de face trecerea de la definiție la percepție.

Să nu ne considerăm specialiști

Să nu folosim cuvinte care nu spun nimic și nici definiții din care nimeni nu prea înțelege mare lucru dacă nu umblă cu vreun dicționar după el.Vorbim despre cât de important este să vorbim. Să vorbim despre anxietatea generalizată! Despre o minimă cunoaștere și despre cât de important este să mergem la medicul specialist. Nu avem în acest articol explicații medicale sau științifice, nu este cazul și nici nu ne-am propus. Este bine să-i lăsăm pe cei care au studiat și au patalama la mână să dea sfaturi medicale. Mai concret, pe doctorii psihiatri. Dar până să le deschidem ușa cabinetelor, nu strică să avem câteva noțiuni generale.

 Când aducem în discuție tulburarea de anxietatea, avem ca și bază câteva informații elementare, trebui să știm că reperele ale acestui tip de tulburări sunt frica și anxietatea excesivă. În literatura de specialitate, ambele sunt considerate emoții, chiar dacă de multe ori se suprapun.Totuși se face o delimitare, frica este o emoție primară, în vreme ce anxietatea este o emoție secundară.

Potrivit Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, emoțiile primare sunt acele emoții care pot fi recunoscute prin intermediul expresiilor faciale, putând fi detectate cu ușurință de către un observator din afară. Cu alte cuvinte, stările noastre care ne dau de gol, precum bucurie, tristețe, fericire, supărare, furie, frică, uimire sau dezgust. Pe de altă parte, emoțiile secundare, ca anxietatea, țin de interiorul nostru și nu sunt ușor de descifrat. Putem spune că frica este răspunsul la o stare de amenințare care este cunoscută, știută și conștientizată, în timp ce anxietatea este răspunsul la o amenințare necunoscută, o stare internă de anticipare a unui pericol potențial, care ar putea avea loc, dar nu se știe când sau nu ar putea avea loc.

 Este un pericol ipotetic, ce reflectă o stare de grijă permanentă. Cam acestea sunt noțiunile traduse cu un limbaj colocvial, pe undeva noțiuni chiar banale si elementare. Românii nu s-au născut numai poeți, ci au avut fel de fel de expresii sau pilde moștenite din înțelepciunea populară, pentru multe situații de viață. Să facem un exercițiu de cunoaștere. Ghiciți din prima lectură din ce text este următorul dialog redat integral:

— Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?!

— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!

— Când şi cum?

— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?

— Îl văd. Şi?

— De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!

— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele! 

Ați văzut cum explica Creangă în cartea sa “Prostia omenească” îngrijorarea excesivă sau ceea ce numim acum anxietate, și atenție, autorul  vorbea despre întâmplări din mediul rural. Forțând evident exemplificarea cu opera marelui Ion Creangă, așadar când emoțiile sunt prea intense capătă un caracter patologic și par, pe românește, griji desprinse din alt film. Și dacă ne țin câteva săptâmâni, zi de zi, ar trebui să mai avem cunoștiințe și despre tulburări de anxietate generalizată. Prescurtarea să știți că nu o folosim pentru că specialiștii iar nu au vorbit toți aceeași limbă, așa că o să găsiți mai multe variante de prescurtări.

Manualele de specialitate ne informează că anxietatea generalizată este o combinație de mai multe simptome emoționale, fizice, comportamentale și cognitive, caracterinzându-se prin: anxietate și îngrijorare excesivă vizavi de mai multe aspecte ale vieții, în majoritatea zilelor. Și acum o să spuneți, ce anxietate generalizată! Toți ne facem griji în fiecare zi cu banii, cu mâncarea, cu copiii, cu ratele sau cu locul de muncă! O să mai spuneți că, probabil cel care a dat definiția, era angajat la stat și nu-ți făcea griji că ar putea rămâne peste câteva luni fără job sau patronul ar aduce o altă persoană mai tânără să îi ia locul și nu ar mai avea cum să plătească ratele la bancă și așa mărite peste noapte! Este normal să avem la prima vedere astfel de reacții, dar trebui să știm cum să tragem linia care desparte normalitatea de anxietatea generalizată. Da, este normal să ne facem griji pentru ziua de mâine, dar nu este normal să nu mai ieșim din casă din cauza grijilor pentru ziua de mâine.

Dincolo de normal…este medicul specialist

Potrivit medicilor specialiști persoana în cauză are într-adevăr probleme legate de controlul îngrijorării pe care cei din jur o văd ca fiind excesivă, are o stare de neliniște, agitație sau are, tot pe românește spus, sentimentul că se află pe „marginea prăpastiei”, se plânge mai tot timpul de oboseală generală, are dificultăți de concentrare sau nu mai acordă atenția pe care o acorda odată la activitățile cotidiene și în plus, are tulburări de somn. Toate conduc la scăderea concentrării profesionale și la o vizibilă lipsă de randament la locul de muncă dar și în activitățile private.

Bine, acum să nu căutăm printre noi colegi obosiți din alte cazuri și să le punem o ștampilă cu un diagnostic de medic pshiatru. Și să fim bine înțeleși, discutăm de persoane care nu  au mai avut până în prezent alte tulburări de sănătate mintală și nu au aceste simptome datorită efectelor secundare ale unei medicamentații pentru alte boli. Scăderea concentrării se datoreză faptului că persoana în cauză pune pe primul plan ipotetice riscuri,  de regulă suprarealiste, anticipează evenimete cu rezultate posibil negative, se gândește mereu la accidente, la evenimente nedorite care în închipuirea lor s-ar putea întâmpla la orice pas.

De asemenea, de foarte multe ori persoana cu anxietate generalizată pare deprimată, lipsită de speranță în ceea ce privește viitorul. Sau, pe scurt, lipsită de energie. Mai grav este faptul că, din păcate pentru persoanele respective, nu mai funcționează propriul lor autocontrol, nu mai reușesc să se evite gândurile negative și să-și îndepărteze stările de neliniște și îngrijorare. Din acest punct al vieții ar trebui să-și   pună stop întrebărilor interne (oricum contraproductive și fără soluții) și să facă un pas spre vindecare, să treacă pragul medicului specialist.

Acum nici să nu cădem în cealaltă extremă, nu ar trebui să ne pripim cu evaluarea internă și să fugim repede la cabinet și să cerem rețetă pentru pastile minune care o să ne facă să vedem viața roz și o să fim maxim de fericiți, pentru că avem prea multe probleme la serviciu sau cu finanțele personale ori suntem nefericiți în dragoste. Haideți să fim realiști. Dincolo de normal…este medicul specialist! Anxietatea generalizată nu mai este de multă vreme o rușine, un subiect tabu sau o vizită pe ascuns la medic. Este o problemă serioasă într-o societate aflată într-o dinamică continuă.

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *